de Andru Nenciu
Și doare. Doare din ce în ce mai tare. De fiecare dată când o dramă îi reamintește de tragedia ce i-a strivit sufletul. Petre Cozma simte o dorință copleșitoare în aceste zile de a fi lângă fiul său. Recunoaște că ochii lui Marian, fostul pivot al naționalei de handbal, îl fixează de pe piatra funerară zi de zi. Și acceptă că rănile nu i se vor vindeca. Niciodată. De când Nemeth Gyozo și Rafael Sandor l-au înjunghiat pe fostul dinamovist în clubul Patriota din Veszprem s-au scurs șase ani și nouă luni. De atunci, Nea Petre tresare de fiecare dată. Noaptea. La ora la care inima lui „Păsărilă” s-a oprit. Dar în noaptea de vineri spre sâmbătă, în ceasurile ce au urmat incendiului de la Colectiv, nu a mai putut să se odihnească. Câteva tușe – tineri, club, noapte, ambulanțe – i-au readus parcă în față sinistrul tablou din februarie 2009.
Bună seara, domnule Cozma! Ce mai faceți? Sunt prin casă, acum așezam pe un scaun tricoul Cristinei Neagu. Mi l-a dat pentru cel mic (n.r. Andrei, nepotul lui Marian, joacă handbal), un gest extraordinar. Mi l-a trimis printr-un prieten după meciul CSM București – Buducnost, de la Polivalentă, era ud, nici nu se uscase când mi-a ajuns acasă. Această idee a Cristinei îl va motiva și mai mult pe Andrei în carieră. S-a mărit, la 11 ani poartă 41 la picior, și i-am zis asta și Cristinei căreia îi mulțumesc. În rest, sunt întors pe dos și eu de vineri. Nu-mi vine a crede ochilor ce s-a întâmplat, îți dai seama că aș fi vrut să mă implic și eu să ajut pe cineva, dar nu mai pot să merg nici 500 de metri.
De ce? Probleme la picior, la șold, abia mă duc ai mei cu mașina până la cimitir, la băiatul meu. Două zile am plâns după tragedia asta, m-a răscolit și pe mine, noi realizăm erorile care se fac lângă noi abia după ce se întâmplă tot felul de nenorociri. Dacă-i ia pe toți la puricat, pe toți cei care au greșit în acest caz, au dat avize, un lanț întreg de oameni, cred că ar aresta 5% din factorii de decizie ai acestei țări. De asta mor oameni în țara asta. Pentru că cei care ar trebui să fie responsabili sunt iresponsabili! Pe scara competenței, de la 1 la 10, mulți sunt la nivelul 2. Îți dau acum doar un exemplu. Mă uit în fiecare zi la trecerea de pietoni de pe Șoseaua Colentina, dintre Biserică și magazinul Kaufland. Acolo, în fiecare zi pot muri oameni, pe acea trecere, dar nimeni nu vede ceva, nimeni nu are vreo reacție!
Cine ar intra în cei 5%? Eu nu pot să-i găsesc pe vinovați, dar pot să-mi strig durerea. Pot să fiu indignat de ceea ce se întâmplă. Sunt tolerați cu o nonșalanță revoltătoare mulți incompetenți ghidați în carieră de interese obscure. Eu mi-am pierdut un fiu și cea mai mare nenorocire pentru un tată e să-și îngroape un copil. De asta am am puterea să zic că… bănuiesc ce au simțit și prin ce trec acești români frumoși care-și plâng copiii.
Sunteți un om pe care viața l-a încercat în cel mai crud mod. Aș vrea să le transmiteți un mesaj părinților, fraților, apropiaților celor care au murit în clubul Colectiv. Acum e greu, dar nu e atât de greu. Greu va fi peste câțiva ani, când părinții și apropiații celor care au murit se vor duce la cimitir și vor da peste o cruce rece și nu se vor mai putea desprinde de acel mormânt. Le zic să fie tari! Eu mă duc de când a murit Marian în fiecare zi și aprind o lumânare. Am aprins și azi pentru el și pentru toți cei care au murit la Colectiv.
În noaptea de 7 spre 8 februarie 2009, Marian Cozma se afla în discoteca Patriota de pe strada Virág Benedek din orașul maghiar Veszprem împreună cu alți colegi, pentru a sărbători nașterea copilului unuia dintre colegi. La un moment dat, a avut loc o altercație, Cozma fiind atacat de un grup de trei țigani maghiari. Pivotul naționalei României și al campioanei Ungariei a fost înjunghiat de trei ori, inclusiv în inimă. Lovitura în inimă cu cuțitul i-a cauzat decesul.
Se fac în curând 7 ani de când Marian a murit în fața clubului Patriota din Veszprem. Cât de greu… (ne întrerupe) Și mai știi ceva… Tot aud… Că trece timpul, că timpul vindecă rănile… Să-ți tacă gura!, le spun celor care îmi zic asta. Timpul nu vindecă nimic când vorbim despre astfel de tragedii. Dar să ia în considerare și ce le spune un om care a simțit că viața nu mai are niciun sens: Să aibă putere și să meargă înainte. Să ia și exemplul meu… Al unui tată de băiat care a murit tot într-un club de noapte. Știu că le este greu, dar le mai zic că nu vor putea uita niciodată așa ceva. Nici cei care au sufletul sfâșiat de durere pentru că li s-a dus un copil drag, dar nici cei care au trecut prin acele momente și se zbat între viață și moarte. Să dea Dumnezeu să se facă bine și acei medici care au trudit zi și noapte să-și găsească resursele pentru a-i vindeca pe cei arși…
Îmi spuneați că ați plâns două zile... Pentru că acele secvențe terifiante nu mi le pot scoate din minte și pentru că o imagine mă urmărește peste tot.
Despre ce imagine vorbiți? Despre imaginile alea cu cei cinci copii ai femeii care muncea în club la curățenie (n.r. – reportajul a fost publicat de www.cancan.ro). Pentru ce s-a dus să muncească și să moară!? Pentru 20 de lei? Pentru 30 de lei? Chiar și pentru un milion? Au rămas acei copii orfani și m-au doborât și pe mine acele imagini pe care le-am văzut cu cei cinci coplilași. Femeia aia muncea pentru 2 lei și noi suntem inundați la TV cu informații despre bulibașa X sau Y care înoată într-o mare de bani și își face nunta copiilor în aur!? Păi asta e corect? În asemenea hal am ajuns în România asta, încât unii să nu aibă după ce bea un pahar cu apă și alții să facă paradă cu avuția lor!? Vreau să strâng și eu niște bani și să le trimit acelor copii. Cinci copii. Suflete sărmane.
Protestul care a început marți seară în Piața Universității din Capitală a luat sfârșit, după mai mult de șase ore, în care mii de oameni au mers în marș prin centrul Capitalei, la Guvern, MAI, Parlament și Primăria Sectorului 4, cerând demisia lui Piedone, Oprea și Ponta.
Mai devreme vorbeați despre oamenii fără reacție și despre incompetenții mânați de tot felul de interese. Cum comentați manifestația care are loc în această seară în București (n.r. – aseară, interviul a fost realizat marți seara)? M-aș fi dus și eu, dacă aș fi putut și cred că și Marian ar fi mers dacă azi ar fi fost în viață. Corupția trebuie eradicată, hoții trebuie prinși, iar superficialii nu au ce căuta pe scaunele pe care stau. Sunt mândru de felul în care se comportă cei 25.000 de oameni, mă uit la televizor acum, pe toate posturile. Sunt oameni curajoși, responsabili, cu atitudine, care nu mai suportă minciuna și bătaia de joc. Nu ar fi trebuit să moară acele suflete…
În încheiere, aș vrea să… (ne întrerupe din nou). Aș vrea să le transmit tuturor apropiaților acelor suflete care au pierit în incendiu să le dea Dumnezeu putere și să-i ocrotească. Și pe ei, și pe cei aflați în spitalele din București.
Incendiul de vineri seara de la clubul Colectiv din București s-a soldat cu 33 de victime și 150 de răniți. Drama s-a declanșat în momentul în care buretele fonic de pe un stâlp al clădirii s-a aprins, iar focul s-a răspândit pe tavan. Fanii s-au îmbulzit spre unica ușă a clubului, iar bucăți din plafonul capitonat și el cu burete fonic s-au desprins și s-au prăvălit peste spectatorii din încăperea cu o singură intrare a fostei fabrici Pionierul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER